Introducere

Dumnezeu a creat omul pentru glorificarea Sa. Dorința Lui a fost ca omul să-L cunoască în calitate de Domn, însă din cauza limitărilor umane Dumnezeu a hotărât să I se descopere El acestuia. Manifestările pe care Dumnezeu le exercită în viața omului sunt pentru a I se revela într-un mod cât mai deslușit, astfel că omul nu se poate scuza înaintea Suveranului invocând argumentul neștiinței (Romani 1:19-21). În înțelepciunea Sa, Creatorul S-a dezvăluit în diferite moduri, iar noi acum putem observa și delimita două tipuri fundamentale de revelație: revelația generală și revelația specială. Revelația generală reprezintă descoperirea de Sine făcută de Dumnezeu întregii omeniri, iar revelația specială constă în manifestarea deosebită a lui Dumnezeu față de anumite persoane din diferite perioade ale timpului, acțiune pe care o avem consemnată în Scripturi. Revelația generală cuprinde exprimarea prin creație (prin natură și prin om) și prin istorie. În această lucrare vom studia revelația generală prin creație, însă vom restrânge subiectul la revelația de Sine a lui Dumnezeu prin natură. Notând anumite pasaje din Biblie, observând eficacitatea revelației prin prisma teologiei naturale și examinând implicațiile revelației generale vom încerca să obținem un sens comun pentru ca oamenii credincioși să înțeleagă autenticitatea și rolul revelației universale prin natură.

 

  1. Consemnarea pasajelor relevante

  1. Psalmul 19:1-6

Psalmistul subliniază foarte clar că slava lui Dumnezeu este observabilă în creația Sa; întregul cosmos reflectă măreția lui Dumnezeu, o declară prin cuvinte nerostite.

Faptul că manifestările Domnului Suveran în natură sunt reale este un indice al prezenței revelației divine în lucrurile înconjurătoare, în creație. Din înaltul cerului și până în aerul respirabil, dovezi ale existenței lui Dumnezeu, a modului în care lucrează El, a puterii Sale și a înțelepciunii Sale, sunt inevitabil remarcabile. Lucrările Domnului în natură nu sunt doar pentru uimirea oamenilor, ci au ca scop descoperirea lui Dumnezeu.

  1. Romani 1:18-32

Apostolul Pavel se adresează congregației din Roma, în acest prim capitol expunând motivul mâniei pe care Dumnezeu stă să o reverse asupra oamenilor: nedreptatea oamenilor ca urmare a stopării adevărului. Pavel subliniază faptul că „ce se poate cunoaște despre Dumnezeu” este revelat în creație, astfel că niciun om nu se poate scuza în Ziua Judecății. Asemenea psalmistului, apostolul susține descoperirea lui Dumnezeu în creație într-un mod obiectiv, rațional. Caracteristicile divine nevăzute (puterea veșnică și dumnezeirea) sunt clar vizibile de la întemeierea lumii, însă oamenii nedrepți le-au ignorat.

  1. Faptele Apostolilor 14:15-17

Pavel și Barnaba, fiind percepuți ca niște zei de către locuitorii Listriei, declară suveranitatea lui Dumnezeu accentuând calitatea Sa de Creator. Din discursul paulin reiese faptul că hrana pe care păgânii au primit-o nu a fost dată de zeii fertilității, ci de adevăratul Dumnezeu, cel care este Stăpân și controlează natura, ceea ce sugerează revelația divină prin natură. Deși Dumnezeu a îngăduit oamenilor să umble pe căile lor, El le-a purtat de grijă în mod binevoitor mărturisindu-și existența.

 

  1. Eficacitatea revelației generale – teologia naturală

Privitor la natura și eficacitatea revelației generale există o poziție foarte populară în creștinism: teologia naturală. Ea promovează o revelație obiectivă a lui Dumnezeu în natură și în om, sugerând posibilitatea de a se putea întocmi o teologie autentică aparte de revelația specială, adică de Scripturi.

Cercetătorii care susțin această ideea afirmă faptul că natura este o sursă de teologie primă, că ea a rămas intactă, așa cum a creat-o Dumnezeu, nefiind afectată de căderea omului în păcat. Mai mult de atât, ei afirmă integritatea omului care percepe creația și revelația, astfel că păcatul și limitările umane nu sunt impedimente în cunoașterea Suveranului. Urmând asemenea concepte acești teologi înclină spre arminianism sau chiar pelagianism, prin modul lor de gândire.

În cartea Contemporary evangelical thought: basic christian doctrines, Addison H. Leitch prezintă trei argumente care susțin teologia naturală. Primul argument este cel cosmologic, care pleacă de la premiza că indiferent de statutul educațional al unui om acesta poate ajunge, în mod individual, la raționalitatea că după cortina universului există un Creator. Al doilea argument este cel teleologic, argument ce face apel la estetica și scopul întregii creații; el evidențiază caracterul unitar al universului, fapt ce presupune un designer Suveran. Ultimul argument este unul ontologic, ce are în vedere ideea de perfecțiune; în felul nostru de a gândi tindem spre perfecțiune. Addison folosește ideea perfecțiunii divine pentru a evidenția sursa acesteia, în contextul în care omul este incapabil, în limitările naturii sale, să acceadă perfecțiunea. Plecând de la aceste argumente el prezintă faptele raționabile despre Dumnezeu, anume că: omnipotența divină este suficientă pentru a manipula universul; înțelepciunea lui Dumnezeu întrunește toate cerințele structurii estetice a universului; Dumnezeu este sursa ideii noastre despre perfecțiune.

Cel mai impozant adept al acestei teologii a fost Toma d`Aquino. Însă contextul istoric care l-a influențat pe d`Aquino a fost unul crucial. Răspunsurile date de Biserică întrebărilor majore invocau autoritatea Bibliei sau a învățăturii Bisericii. Pe fondul diversității culturale apărute prin interacțiunea creștinismului cu alte religii, atât autoritatea Bibliei cât și a Bisericii au fost subminate. Astfel că Toma d`Aquino s-a văzut nevoit să pășească pe un teritoriu neutru, fiind determinat să dovedească existența lui Dumnezeu și imortalitatea sufletului omenesc printr-o rațiune pură.

În ciuda evoluției teologiei naturale, se pot observa următoarele două adevăruri: majoritatea persoanelor pur raționale nu au fost convinși de existența lui Dumnezeu; iar în lupta pentru prezentarea argumentelor raționale s-a ajuns deseori la respingerea mesajului creștin revelat în Biblie. Argumentele aduse de Adisson, dar și argumentele aduse de alți partizani ai teologiei naturale, au fost combătute și demontate în nenumărate rânduri de mulți teologi și filozofi. Din cauza limitărilor acestui studiu nu voi putea prezenta întreaga dezbatere și argumentație pro-contra, însă concluzia rezultată în urma acestora este că teologia naturală nu poate fi adoptată ca mod de gândire. Suntem de acord cu dovezile existenței revelației generale, însă nu cu cele ale teologiei naturale.

 

  1. Responsabilitatea umană

Biblia consemnează revelația de Sine a lui Dumnezeu prin natură, însă aceasta este parțială și insuficientă pentru mântuirea omenirii. Jean Calvin susține faptul că Dumnezeu și-a revelat gloria în natură, astfel că atât omul elevat cât și omul mediocru poate observa înțelepciunea divină manifestată în creație. El subliniază faptul că omul s-a întors împotriva lui Dumnezeu ignorând evidențele existenței lui Dumnezeu; omul se mândrește cu calitățile puse de Creator în el, negând existența acestui Creator.

Primele două capitole din Romani arată faptul că Dumnezeu S-a revelat în natură și în conștiința omului, iar reacția naturală a omului ar fi trebuit să fie conștientizarea că nu trăiește după standardul cerut de Dumnezeu. Millard Erickson spunea: „cunoștințele despre Dumnezeu pe care toți oamenii le au, dacă nu le suprimă, ar trebui să îi ducă pe aceștia la concluzia că sunt vinovați în relația lor cu Dumnezeu”, și totuși, oamenii sunt ignoranți.

 

Concluzie

În Suveranitatea Sa, Dumnezeu a hotărât să se descopere omenirii prin diferite moduri; unul dintre aceste moduri este natura. Teologia naturală, care pune accent pe capacitățile umane, susține că omul poate ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod independent și rațional; însă realitatea este alta. Din cauza degradării naturii umane prin păcat, omul nu este capabil să-L recunoască pe Dumnezeu în creație, decât dacă mai întâi are parte de înnoirea făcută de Duhul Sfânt. Revelația generală constituie un motiv pentru care nimeni nu se poate scuza înaintea Marelui Judecător de neștiință, și, totodată, ea ajută la cunoașterea mai aprofundată de către credincioși a Mântuitorului lor.

 

 

 

Ionatan Mariș.

 

27 noiembrie 2019

Revelația de Sine a lui Dumnezeu prin natură