În limbajul teologic, mântuirea este descrisă printr-un „deja și nu încă”. Adică, crezând în Hristos sunt eliberat de păcat, dar aștept și materializarea credinței, ziua întâlnirii cu El. Atunci lucrarea începută pe pământ în mine, de către  Dumnezeu, va fi finalizată. Verset explicativ: 1 Ioan 3:2

 

Asta nu e tot. Înțeleg că Biblia atribuie o asemenea descriere și stării păcătoase a omului, pierzarea. De cele mai multe ori, gândul despre pocăință este alungat cu falsa impresie a amânării. Ne imaginăm două lucruri: 1) avem timp și 2) iadul e departe. Doar atunci când ne vedem cu un picior în groapă, ne gândim să mergem la biserică și cumva să-L îmbunăm pe Dumnezeu. Nimic mai greșit!

 

Doresc să îți prezint două adevăruri din Scriptură, două adevăruri pe care Dumnezeu le-a spus, nu o imaginație bogată.

 

  • Nu avem timp. Iacov rostește acest adevăr astfel: „Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iacov 4:13) Citind pasajul întreg, descoperim că Dumnezeu este cel care decide dacă mâine vom trăi, nu noi. Sfatul altui autor biblic, conștient de efemeritatea stării umane, este următorul: „El hotărăște din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7)

 

  • Iadul e aproape. Spuneam că Biblia descrie condamnarea, la fel ca mântuirea, prin „deja și nu încă”. Explicațiile pălesc în fața Cuvântului, dar cred că prin acest „deja și nu încă” putem înțelege ceea ce a vrut Isus Hristos să spună în Ioan 3:18: „Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” Cu ce mă ajută să știu aceste lucruri? Cred că îți este de folos să ști că tu nu doar mergi înspre iad, tu ești deja în iad.

 

Punând alături cele două adevăruri, înțelegem că amânarea nu este o realitate, ci o iluzie. Moartea fizică este iminentă pentru fiecare om. Dacă încă îți spui „care ar fi șansele”, permite-mi să-ți spun că la fel au gândit toți acei loviți de vreo mașină, pe neașteptate și subit. Iar, până nu crezi în Hristos Isus ca mântuitor, până nu ești convertit și justificat, până nu trăiești în sfințenie, ești condamnat pentru iad. În ochii lui Dumnezeu ești deja sortit pentru pierzare veșnică. Ce te desparte de asta este doar viața fizică, care, repet, este mai nesigură decât gheața pe jar.

 

Confruntă-te cu acest adevăr. Dar, nu aștepta zorii unei alte dimineți. Odată mort, nici Dumnezeu nu te mai scoate din iad!

 

 

 

Radu Beniamin.

Institutul Teologic Penticostal București.

06 iunie 2019

Realitatea înseamnă și iad!