Introducere

Într-o lume în care valorile creștine sunt desconsiderate, iar răul este luat drept bine, un credincios creștin trebuie să aibă o perspectivă clară asupra a ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Un subiect care a luat amploare într-atât încât societatea nu îl mai considerată ca fiind o problemă este homosexualitatea. Până în secolul XX homosexualitatea era privită ca o afecțiune sau ca o posedare demonică, însă în anii recenți acestă concepție a fost abandonată, cei mai mulți oameni ajungând la concluzia că este ceva normal, caracteristic omului.

Unii creștini au fost privați de drepturile lor, alții înjosiți, iar alții închiși. O parte a creștinătății a îmbrățișat, însă, homosexualitatea, luând drept argumente caracterul iubitor al lui Dumnezeu și premisa „nu judeca”. De aceea, în această lucrare voi căuta să dau un răspuns din perspectiva Bibliei asupra acestei probleme, ca mai apoi să subliniez câteva aspecte pe care biserica trebuie să le ia în considerare când are de a face cu persoane homosexuale.

 

Răspunsul biblic

Încă de pe primele pagini ale Sfintei Scripturi stă scris faptul că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, iar mai apoi este menționat și modul în care este alcătuit omul: „parte bărbătească și parte femeiască” (Geneza 1:27-28). Crearea lui Adam și a Evei a fost punctul de plecare pentru întreaga umanitate; Dumnezeu i-a făcut lui Adam „un ajutor potrivit” care avea să-i fie soție. Una dintre poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat a fost aceea de a se reproduce, iar ca această poruncă să poată fi împlinită a fost nevoie de un bărbat și o femeie. Domnul Isus amintește momentul creării omului pentru a sublinia că Dumnezeu a creat un bărbat și o femeie. Prin simplul fapt că Suveranul a creat un bărbat și o femeie, cărora le-a poruncit să se reproducă, se înțelege că nu este permisă o altă identitate. Omul este fie bărbat fie femeie, iar porunca reproducerii este valabilă amândurora. Concluzia logică a acestor lucruri este că numai un bărbat și o femeie se pot reproduce; relațiile sexuale între persoane de același sex nu pot duce la reproducere.

În Levitic 18:22 este dată de Dumnezeu o poruncă cu privire la relațiile intime: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune”. Ceea ce interzice această poruncă este tocmai homosexualitatea – întreținerea de relații sexuale cu cineva de același sex. Omul poate alege ce să facă: să păcătuiască sau să-l servească pe Dumnezeu; a-l sluji pe Dumnezeu implică împlinirea poruncilor Lui, și una dintre acestea este cea enunțată mai sus.

În Deuteronom 23:17 este interzisă ”sodomia”, adică homosexualitatea, lucru care era o necinstire, un păcat. Persoanele care erau prinse în această destrăbălare trebuiau să fie ucise, și pledau vinovate pentru păcatul lor.

Homosexualitatea, însă, nu este considerată o răzvrătire împotriva voii lui Dumnezeu, un păcat, doar în mediul Vechiului-Testament, ci și Noul Testament condamnă clar acest păcat. Apostolul Pavel, în Romani 1:26-27, menționează faptele rușinoase pe care le înfăptuiau unii oameni: „...femeile lor au schimbat întrebuințarea lor firească într-una care este împotriva firii. Tot astfel și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii și s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați înfăptuind lucruri scârboase...”. Același apostol subliniază clar în 1 Corinteni 6:9-10 că homosexualii nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu. Această interzicere se aplică universal, fiind o normativă a lui Dumnezeu. „Dumnezeu fixează limite pentru activitatea sexuală și le cere tuturor, indiferent de cine sunt atrași, să trăiască în cadrul limitelor Sale.”

Deși homosexualitatea este condamnată de Biblie, homosexualii își pot schimba modul de viață. În pasajul din 1 Corinteni, Pavel menționează faptul că dintre cei curvari, idolatrii, adulteri, homosexuali, ș. a. au făcut parte și unii dintre corinteni, dar au fost curățiți de Dumnezeu, sfințiți, îndreptățiți „în Numele Domnului Isus Cristos și prin Duhul Dumnezeului nostru”. Așadar, în cele ce urmează aș vrea să punctez care trebuie să fie răspunsul creștinilor și cum îi pot ajuta pe homosexuali.

 

Răspunsul creștinilor

Unui tânăr copleșit de sentimente homosexuale îi trebuie acordată atenție specială, iar părinții, pastorii, liderii de tineret și profesorii trebuie să îi dea răspunsuri și rezolvări la această problemă. Dificultățile prin care trece un astfel de tânăr îl pot duce în pragul disperării și chiar la sinucidere. Biserica este un loc în care cei bolnavi, atât fizic cât și spiritual, pot găsi salvare. De aceea, o comunitate de credincioși trebuie să fie pregătită să facă față cu succes unei astfel de probleme. Pentru aceasta, pașii următori sunt de mare folos:

  • Ascultarea – o mare problemă a fost creată de faptul că nu a existat cineva care să asculte persoanele homosexuale fără să le judece și să le condamne. Ei s-au închis în sine și au căutat compasiune în altă parte. Atunci când au găsit o persoană care îi ascultă nu au mai ținut cont de caracterul acelei persoane, ci s-au confesat liber înaintea ei, ceea ce a provocat deseori mai mult rău. Din acest motiv este de o mare necesitate ca adultul creștin să creeze un cadru în care problemele sexuale să poată fii privite în mod direct și, cu deschidere și sensibilitate, să poată fii discutate. În acest cadru nu își au locul indignarea, uimirea, condamnarea, judecata sau repulsia. Ascultarea nu privește doar cuvintele, ci și emoțiile și atitudinea. Prin aceasta tânărul care are probleme se poate confesa și poate vedea în persoana adultă un ajutor pentru problema sa.

  • Empatie – a avea compasiune înseamnă a ne vedea pe noi înșine, slăbiciunea și umanitatea noastră, în celălalt. Foarte mulți eșuăm la acest capitol prin faptul că manifestăm repulsie față de homosexuali. Ei sunt persoane cu dorințe ca ale noastre, de iubire, de acceptare, de amiciție, de iertare, de respect, doar că aleg căile greșite pentru a le obține. Modul în care un creștin trebuie să îl privească pe un homosexual este cu empatie, uitându-se cu dragoste la sufletul omului și dorindu-i salvarea.

  • Susținere – o altă problemă cu care se confruntă persoanele homosexuale este respingerea din partea societății, a prietenilor, a familiei, și, din păcate, a bisericii. Oamenii îi nesocotesc, îi ignoră și îi îndepărtează. În această situație, reacția lor cea mai obișnuită este înstrăinarea, îndepărtarea de oameni, și formarea unei tipologii prin care îi privesc pe toți oamenii ca fiind respingători. Din acest motiv le este greu să-și mărturisească păcatul și să se pocăiască. Credincioșii din biserică trebuie să îi susțină, să se roage cu ei, să mănânce cu ei, să-i sprijine, să-i complimenteze și să dea dovadă de răbdare și înțelegere. Fiecare credincios îi poate arăta unei persoane cu o astfel de problemă dragostea și iertarea lui Dumnezeu. David, chiar dacă a păcătuit, a fost iertat de Dumnezeu după ce s-a pocăit. Exemplul său poate fii de mare ajutor pentru cineva care se confruntă cu probleme sexuale; iertarea există și este disponibilă pentru toți cei ce se pocăiesc. Acestor persoane le trebuie arătată susținerea și dragostea celor din jur. Astfel ei pot găsi în biserică un liant spre Dumnezeu.

  • Îndrumare – persoanele homosexuale au nevoie de ghidaj pentru a se depărta de păcat și, în cazul în care au fost eliberate de acest păcat, să nu se întoarcă în locul din care au plecat. Credinciosul matur este lumina care arată calea ce trebuie urmată; el e cel care trebuie să îndrume persoanele homosexuale. Pentru aceasta trebuie luate în considerare următoarele aspecte: tânărului îi trebuie dată o perspectivă corectă asupra modului în care vede Dumnezeu homosexualitatea; trebuie încurajată și stimulată pocăința, adică persoana aflată în cauză să își mărturisească păcatul și să caute iertarea Domnului; renunțarea la trăirea în păcat, la homosexualitate, trebuie să fie făcută cât mai repede, „Acum”, iar Dumnezeu îi va da putere; ruperea legăturilor cu alți homosexuali, îndepărtarea de aceștia, clarificându-le motivul acestei atitudini; stagnarea relaționară, adică o atitudine pasivă în relație cu un partener de același sex; rugăciunea și meditația asupra Scripturii sunt surse prin care Dumnezeu transformă viața omului și totodată o împuternicește.

  • Trimitere – o greșeală comună în rândul credincioșilor este încercarea de a căuta de unul singur soluții la problema homosexualității. Părinții, liderii de tineret sau păstorii nu dețin răspunsul pentru fiecare întrebare care trece prin mintea unui tânăr homosexual. De aceea există consilieri și psihiatri care pot fii de mare ajutor. Persoanele homosexuale trebuie îndrumate și spre anumite persoane specializate în acest domeniu, oameni care le pot da sfaturi utile și de care Dumnezeu se poate folosi într-un mod mult mai eficient.

 

Concluzii

Homosexualitatea a devenit o problemă care afectează nu numai societatea în care trăim, ci și comunitățile de credincioși din fiecare țară. Pornind din vest, promovarea căsătoriilor între persoane de același sex a ajuns și în țara noastră. Având acest context, Biserica lui Dumnezeu trebuie să fie pregătită și gata să dea un răspuns pe măsura problemei. Biblia condamnă categoric activitatea homosexuală, voia lui Dumnezeu fiind ca relațiile sexuale să implice un bărbat și o femeie. De aceea, credincioșii trebuie pe de o parte să proclame voia lui Dumnezeu și să numească homosexualitatea păcat, iar pe de altă parte să ajute persoanele homosexuale să se pocăiască, îndrumându-i spre Cristos.

 

 

 

Mariș Ionatan.

20 februarie 2020

Cum să privesc problema homosexualității?